Version 4 (neueste) vom 6. Dezember 2021 um 17:39:17 von Erwin Rennwald
< 3 4 Schliessen Alle Versionen
Artstatus unklar!
VorkommenLinks (0)Fundmeldungen
Länder:+1Kontinente:EU
Inhalt

2. Biologie

2.1. Nahrung der Raupe

Noch unbekannt! Gemäß Erstbeschreibung wurde die Art in einer trockenwarmen Region mit Xerothermvegetation gefunden.

3. Weitere Informationen

3.1. Etymologie (Namenserklärung)

Vicol (2006: 137) erläuterte: "Derivatio nominis. Dedic această specie D-nei ddr. Togănel Florentina de la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Târgu Mureş."

3.2. Taxonomie und Faunistik

Eine sehr fragliche Art!

Rákosy & Goia (2021: 28, 183) akzeptieren die Art für "TR = Transilvania" und damit für Rumänien. Sie erläutern aber weiter: "Species, described using the material collected from Sânmarghita, Mureș county (Vicol 2006/2). The species has not yet been recognized by specialists."

Damit ist die Art nur durch das Typenmaterial bekannt und es muss weiterhin erst einmal geklärt werden, ob das Taxon Artberechtigung hat oder nicht. Die Erstbeschreibung erfolgte nach lediglich 2 Männchen (beide von Sânmarghita) - verglichen wird mit Parornix scoczi

Die komplette Beschreibung durch Vicol (2006: 137) lautete: "Material examinat. Holotip: un mascul Sânmarghita 21-22 VI 2006 la lumină bec de neon 175 W. (pr. genit. 4415) (leg. et Coll. V. Vicol); paratip 1 mascul Sânmarghita 28-29 VIII 2005 la lumină (leg. et Coll. V. Vicol) Descriere. (Fig.1) Anvergura 9,5 mm. Culoarea cenuşie şi habitusul sunt caracteristice genului cu particularităţi nesezizabile fiecărei specii componente în parte. Pentru specia Paromix florentinae nov. sp. înfăţişarea externă prezintă următoarele însuşiri : capul, toracele şi abdomenul sunt de culoare cenuşie, antenele lungi cu scapul albicios, flagelul inelat cu negru şi cenuşiu deschis. Aripile anterioare cenuşii cu o dungă cubitală lată de culoare albă presărată cu solzi cenuşii. Marginea costală prezintă cârlige mici negre în jumătatea proximală şi cârlige mari negre în jumătatea distală. Cârligele negre în lungul marginii costale alternează cu spaţii deschise la culoare, albe în câmpul apical. Pe aripile anterioare în zona preapicală există o dungă transversală albă. Pe dunga cubitală albiciosă median se găsesc două pete mari negre iar la capetele dungii, bazal şi tornal, se găsesc pete negre subţiri de formă liniară. Aripile posterioare au culoarea cenuşie. Franjurii ambelor aripe, anterioare şi posterioare sunt cenuşii. Armătura genitală masculă. (Fig. 2) Uncus-ul lipseşte. Tubul anal alungit aplecat posterior. Tegumen situat dorsal, vinculum lat ventral se prelungeşte cu un saccus lung şi subţire. Sternitul VIII abdominal este mic de formă triunghiulară din profil. Valva caracteristică genului, prezintă ventral o lopăţică pe marginea inferioară a valvei. Cucullus dezvoltat prevăzut cu peri lungi în zona apicală. Aedeagus lung, arcuit şi subţiat spre partea apicală, este legat de anellus printr-un caullis . Anellus de formă inelară prezintă două prelungiri dorsale îndreptate anterior. Prin structura aedeagus-ului şi a anellus-ului se deosebeşte de cea a speciei apropiate, Parornix szoecsi (Gozmany, 1952) la care aedeagus este lat şi bifurcat apical iar anellus prezintă prelungiri lungi şi ascuţite îndreptate posterior, aspect şi forme care nu se găsesc la Parornix florentinae nov. sp."

Das Falterfoto des Holotyps (S. 138) ist leider von der Druckqualität her wenig hilfreich, die Zeichnung des männlichen Genitals (S. 139) ist sehr schematisch.

(Autor: Erwin Rennwald)

3.3. Literatur